Poemele locuirii – Vedere din Cluj

 

cerc ilustratie.30pngline

Doina CETEA
Vedere din Cluj

Azi noapte am visat,
Mi-a spus tata,
Că ai sprijinit o scară
Din crengi de mesteacăn
Lângă dulap
Şi te-ai urcat
Sus, sus, să vezi ce-i în cutia
Care crezi tu că ascunde
O lume ciudată.
Eu am făcut ce-a visat tata.
Pe dulap, cutia cea neagră
Cu modele sculptate
Mă aştepta.
Capacul lucios,
Se deschise uşor
Şi din ea o stranie lumină mă învălui
Mirosuri de pădure, de câmp,
De fân, de copaci şi de floare,
Risipiră peste mine răcoare.
Privirea-mi plină de teamă
Aluneca
Peste briciul ascuns sub curea,
Lamele de oţel ascuţite,
Pămătuful ce se învârtea
Titirez pe obrajii tatei
Şi în vârtej spumă albă scotea.
Deodată, în capacul cutiei vrăjite
Se deschise-un magic ecran.
Vedere din Cluj
Scria pe cartonul lucios
Cu litere mari, negre, de tuş.
În mici pătrăţele dormeau fermecate
Străzi lungi, cu trotuare pavate,
Un parc cât o pădure de mare,
Case cu zeci de ferestre strălucitoare,
Un călăreţ pe-un cal încordat
Şi turla bisericii suplă
Catarg de corabie
Călătoare pe mare.
Oraşul acesta este al tatălui meu
Şi-l ţine ascuns în cutia vrăjită.
Dar eu, de aici, de sus,
Văd Clujul
Cum stă cufundat câteodată în ceaţă
Cu o căciulă de nori plumburii peste faţă.
Altă dată, strălucind sub soare aprins
Cu o altă căciulă,
Albastră, albastră
De necuprins.

Loading Facebook Comments ...

0 comments on “Poemele locuirii – Vedere din ClujAdd yours →

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.