Memorie și comunicare

Tema propusă în acest an pentru Bienala de Arhitectură Transilvania este aleasă ca răspuns la dialogul social şi profesional generat de dezvoltări mai mult sau mai puţin controlate, mai mult sau mai puţin agresive cu spaţiul urban şi rural. Responsabilitatea socială pe care arhitectul şi-o asumă prin intervenţiile sale este deseori neglijată şi nu face parte din temele de proiectare.

Memoria este valenţa pe care orice obiect de arhitectură ce răspunde unei solicitări funcţionale o include implicit. Fie că este vorba de o locuinţă, o funcţiune publică, un spaţiu urban sau un obiect, arhitectura poartă semnificaţii, tradiţii, ritualuri şi detalii sociale, economice şi culturale. Este inevitabil. În ce măsură toate acestea pot fi transmise mai departe, asumate, negate, evidenţiate sau estompate este alegerea arhitectului.

Arhitectura poartă criptate informaţiile pe care, dincolo de funcţiune, arhitectul şi societatea le transmit. În ce fel această artă, savurată cu toate simţurile, reuşeşte să comunice, să expună, să transmită mesaje şi să formeze vieţi şi comunităţi aşa cum o făcea cândva? În ce măsură reuşim să ne asumăm acest demers. Comunicarea prin arhitectură este exerciţiul pe care societatea poate să şi-l asume din nou. Reconectarea cu acele valori care ne-au învăţat ce înseamnă arhitectură este nu doar o mare şansă ci o incontestabilă obligaţie.  Arhitectura se trăieşte şi asta o transformă în orice timp într-o extraordinară unealtă de educaţie şi formare.

Memoria leagă obiectul de arhitectură de trecut. Comunicarea îl leagă de viitor.

Vă aşteptăm să vă alăturaţi demersului Bienalei de Arhitectură Transilvania!

Szabolcs Guttmann
Președinte OAR Transilvania