Horia GÂRBEA
sinestezie

nu vreau să uit
mirosul cu care
m-a întîmpinat oraşul xi’an
mirosul izbitor
de mcdonald amestecat cu burger king
care ţîşnea din toate
hieroglifele firmelor luminoase
ca şi apa care zvîcnea
din toate fîntînile muzicale
în vreme ce difuzoarele
măreţe aruncau peste
bulevardul ci’en e
sunetele valsului mare şi strălucitor
de chopin

acum e vară din nou
şi oamenii merg pe străzile
cu parfum de tei
din cartierul tei
purtîndu-şi în mîini inimile
inimile
mari şi roşii
pe pungile albe cu inscripţia
i love new york şi
în care se află
cireşe şi mazăre verde-crud

cartierul miroase
a mazăre cireşe
a ceaiul lui proust
şi departe
în capitala provinciei shaanxi
sînt iar 41 de grade
asfaltul se umezeşte
fîntînile expolodează sub
grande valse brilliante
în mi bemol opus 18

eu aştept să împlinesc
din nou
18 ani sau 81
şi o revăd pe chinezoaica
înaltă şi cu părul auriu
care se pieptena
în oglinda lacului furong
de parcă mîinile îi dansau
pe valsul în mi bemol

tot eu orbit de sinestezie
trag pe nas
aroma aceea de tei
de ulei prăjit şi chow mein
cu ţelină şi prea multă ceapă
o inspir adînc şi mă simt
din nou acasă:
pe o străduţă abruptă din genoa