Gabriel BOTA
leibniz şi broscuţele cu picioare de flori
ceea ce e real e şi posibil
de aceea trebuie să crezi
în broscuţe cu picioare de flori
ca într-un postulat de genul
corespondenţa dintre idee
şi realitate se numeşte
adevăr
dar nu despre asta vorbim azi
nouă oricum ne place
ambiguitatea sistematică
noi rescriem regulile lui leibniz
şi ne trezim că nu prea ştim ce vrem
dar ştim că vrem ceea ce nu avem
şi uneori uneori
un felinar imens şi speriat
ne-mbracă umbra într-un contur perfect
şi casele devin copii bătrâni
ce se joacă de-a uitarea
sub luna plină a cerului de ieri
atunci noi mergem mai departe
precum oamenii fericiţi
ce să mai zic
asta clar e o secvenţă mişto
de film siropos
stai nu pleca îmi spui
stai nu pleca îmi spui
cred îţi răspund cred
în fundul genunchii sânii şi gropiţele tale
în imaginea asta rotundă a credinţei
perfecte şi mi-e bine
mi-e bine
de fiecare dată când te îmbrăţişez
umărul tău miroase a vis nesfârşit
0 comments on “Poemele locuirii – leibniz şi broscuţele cu picioare de flori”Add yours →