Adi CRISTI
Casa căreia îi spunem acasă

Mergem acasă
pe jos
mergem acasă
pe sus
mergem acasă
pe pântece
mergem acasă
pe spate
mergem acasă
pe casă

unde ne este casa
căreia îi spunem acasă?

Este o scorbură
Este o peşteră
Este un bordei
o cocioabă
o vilă
un palat…

Este un vis fără sorţi de izbândă
un ceva lipit de noi
cum de melc este lipit
(viaţa îngrămădită
în scrisorile deschise)

Acasă ne este bine
sau
mai bine decât ne este în stradă
în parcuri
în focul din vecini
sau
pe băncile păzite de poliţia locală

Acasă poate fi şi în braţele tale
doar dacă părul tău
(când eşti aplecată peste mine)
îmi poate fi acoperişul
sub care
se aude un gâfâit de locomotivă

chiar dacă prin împrejurimi
nimeni nu a observat o linie de cale ferată
nici măcar o linie moartă
care să ne ducă
din dormitor în living room.

Acasă este casa în care trăim
fiecare pe picioarele lui
fiecare cu obsesiile lui
fiecare cu confortul dat de imaginaţie
sau
de cât mărunţiş reuşeşti să aduni
după o zi la galere.