ANDREI FISCHOF
CHIRIAŞ ÎN MINE ÎNSUMI

chiriaş în mine însumi sunt
chiria este răsuflarea-mi
purtându-te printre odăi
prin pereţii de duh care despart
anevoie
ceea ce este, de închipuiri
sfinţeniile de cele obişnuite

câteodată cad fărâme din tencuiala
uscată de apriga ardere
sau de frigul prelungit peste anotimpu-i

atunci mă refugiez în odaia îndepărtată
dincolo de zidul meu dinafară
un soi de poartă străvezie
acolo aştept
precum pomul întoarcerea păsărilor
şi mă rog – crengile mele
să poarte şi să păzească-n ele
puterea pământului