Eugeniu NISTOR
PATRU POEME ALE LOCUIRII

Pagină din viaţa mea citadină
Astăzi m-am plimbat singur
pe străzile desculţe ale oraşului,
cocorii toamnei m-au lovit
cu aripi de lumină,
am fost sincer cu toată lumea,
m-am întâlnit cu un prieten
care m-a încurajat,
nu am ascultat clopotele
şi nu am plâns în mine însumi
ca în alte dăţi,
nu am intrat în localul speranţelor
să mă privesc în oglindă
şi să văd câtă distanţă
a curs între noi doi.
Astăzi m-am plimbat fericit
pe străzile oraşului,
până seara târziu,
când sufletul meu
s-a aşezat singur pe această filă,
iluminându-te, cititorule.
Veste
Va veni o ninsoare,
aşa cum demult am visat,
fericiţi ne vom striga
noi atunci numele
alergând prin iarna oraşului,
pumnii sângelui nostru
vor bate la marile porţi,
trecătorii vor fi
prietenii noştri intimi –
lor le vom împărtăşi
ultimele noastre poeme…
Vom fi buni şi puternici
asemenea zeilor…

Va veni o ninsoare –
ca o veste din cer va veni!

Hibernală
Ninge la marginea oraşului,
câmpul îngenunchează-n ninsori,
căprioarele fug – năluciri printre arbori
casele mici aburesc
până departe în gând…
Ninge la marginea oraşului
şi toate visurile mele se-nvăluie
în mantia albului crud.

Casa
Stai tu în casa speranţelor tale
şi nu te înspăimânta de iarna aceasta
în care nu mai ai prieteni,
în care nici o veste
nu mai primeşti de la nimeni –
cutia poştală s-a învechit
de atâta singurătate,
dar tu nu o închide şi stai liniştit
în casa ta de lumină şi gând,
aşteptând înmuguriri albastre să vină
de dincolo de zarea ochilor tăi…