Traian ŞTEF
Coridoare înguste

Stau la o masă în grădina de vară
A teatrului
Şi mă gândesc la prietenul care tocmai
A făcut un infarct
Adevărul este că pe unde trec
Gândurile
Se despică puţin spaima
Cum ai scăpa din mâna ta
Mîna unui copil
Mai încolo o femeie
Nu am mai văzut­o vreodată
Mintea ei parcă trece prin
Coridoare înguste
Aşa îi arată privirea
Şi când se uită spre mine
Face ochii foarte rotunzi
Şi eu mă simt obligat
Să mă uit drept în ochii ei
Să oficiez această privire iernoasă
Pe scena teatrului din grădina de vară
Prietenul meu bun s­a ridicat
Peste toate privirile
S­a sprijinit puţin
Pe o creangă de gutui înflorită
În decembre
În timp ce stelele trimiteau un pic
De îngheţ alb
Peste câmpul altui abator
Multe înţelesuri au întâmplările
Dacă stai să te gândeşti bine
Doamna aceea va scrie precis
În jurnalul ei
Despre întâlnirea din grădina de vară
Tu mergi acasă şi baţi covoarele
Şi praful se depune peste tot
Ca de obicei