Olimpiu NUŞFELEAN
CASA PĂRINTEASCĂ
Ce e casa părintească?
Poate nu e decît
un trup de om flămînd
ţintuit de stele
pe dealurile nopţii.
O fîntînă
ce suferă
de prea multă curăţenie.
Prin fereastra ei
vezi
vestitorul alb.
Poate o grea aşteptare
de care
deodată
eternitatea se plictiseşte
COLB PE ORAŞ
Iar se aşterne
colbul
în straturi groase
în oraşul încremenit în gura
unui Dumnezeu adormit
cu fuioarele străzilor pe piept.
De-ncepi o frază,
nimeni nu te mai opreşte
şi eşti tentat
să înconjori oraşul
cu mîinile în buzunar.
Doar colbul
îţi învecheşte
cuvintele
cum aerul cald
pîinea din mînă
cînd vorbeşti cu prietenul
despre imperii uitate.
Păcat că nu ai
o pîine mai mare,
să o dai de-a dura
pe străzile largi…
…aceasta ar trosni
cum steaua
pe acoperişul de şindrilă
şi nu ai mai auzi
cum colbul
înlocuieşte neantul…
0 comments on “Poemele locuirii – CASA PĂRINTEASCĂ / COLB PE ORAŞ”Add yours →