Daniel SĂUCA
22 decembrie 2010

Scriu tot mai rar serios
E şi acesta un semn că am ajuns
Neserios de serios
Mai ales când mă uit la tine
Şi văd un pahar gol, incredibil de gol
Cum dracu’ să fiu serios
Când aştept urletul dintâi
Când calculez înghesuiala pe metru pătrat
Din scumpul nostru iad
Cam prea scump, iadul ăsta
Şi nici în rai nu se anunţă
Reduceri semnificative de preţuri
Promoţii la smoală, la funie şi la boci.

Asta e. Scriu tot mai rar serios
Am ajuns un neserios prea serios
Sau un serios prea neserios?
Oricum, sunt prea serios
În oraşul în care nici măcar
Moartea nu-i moarte
În oraşul în care nu te-am cunoscut niciodată
În oraşul în care nu vei ajunge niciodată
În oraşul în care nici nu vom trăi
Nici nu vom muri.

Da, evident
E un oraş din Pacific
Din Pacificul de mijloc
Un oraş în care în fiecare zi
Au loc revoluţii
De pildă lunea, în fiecare luni
Fix la ora opt şi-un sfert
Are loc revoluţia din decembrie.

Asta e. Scriu tot mai rar serios
Mai ales când văd cum

Ninge bezmetic – aşezat
Peste oraşul blestemat
Să-şi şteargă nasul
După fiecare revoluţie…