Biografia lui Lajos (Ludwig, Ľudovít) Őry (Oelschläger)

cerc ilustratie6.2

line

Lajos Őry (Oelschläger) s-a născut la 5 martie 1896 la Kassa (azi Košice), ca cel mai tânăr fiu al negustorului de fierărie Lajos Oelschläger (născut la 6 ianuarie 1856 la Merény – azi Nálepkovo, denumirea anterioară Vondrišeľ; decedat pe 2 Mai 1945 în Miskolc, Ungaria; înmormântat la Kassa/Košice, Slovacia) și a soției lui, născută Etelka Fiedler. Familia s-a stabilit în Kassa. Frații lui Lajos Oelschläger, István (născut în 1889, după absolvirea școlii la Kassa a urmat studiile la școala de comerț din Elberfeld, Germania, apoi și-a extins expertiza profesională la Graz, Paris, Budapesta și Cluj) și Ferenc (născut în 1891, a urmărit studiile la Kassa, apoi, după un tur de studiu de mai mulți ani în Germania, și-a început cariera ca angajatul Băncii Generale de Credit Ungar), împreună cu tatăl lor au devenit coproprietari ai renumitei firme de comerț en-gros cu articole de fierărie Fleischer și Schirger (fondat în 1796). Familia Oelschläger, ca familie maghiară luterană, juca un rol important în viața economică, religioasă și politică a orașului Kassa în perioada după 1918.

După absolvirea liceului în Kassa, Lajos Oelschläger s-a înscris la Facultatea de Arhitectură a Universității Tehnice din Budapesta, dar, din cauza războiului, și-a terminat studiile numai în 1921. Și-a început viața profesională la Budapesta ca directorul unui birou de arhitectură, continuându-și cariera la Munkács (azi Mukacheve), și mai târziu la Kassa/ Košice. Aici și-a fondat curând propria firmă de arhitectură, care a proiectat și construit până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial o serie întreagă de clădiri semnificative, cum ar fi:

  • Sinagoga și școala evreiască ortodoxă (așa-numita Școală Roșie; împreună cu inginerul Boskó), strada Pușkin 3. Kassa/ Košice, 1927-1933
  • Cinematograful Forum (Capitol) mai târziu redenumit Slovan, astăzi sala mare a primăriei istorice; plan de reconstrucție: Ing. arh. Pavol Merjavý), Strada principală 59, 1927
  • Cazarmă și depozit de pompieri, strada Požiarnická, Kassa/ Košice, 1928
  • Primăria (azi Biroul Municipal) din Nagymihály/ Michalovce, piața Osloboditeľov 30, 1928
  • Primăria (azi Biroul Municipal) din Tornalja/ Tornaľa (anterior Šafárikovo), Piața Principală 1928
  • Extinderea Sanatoriului lui dr Guhr în Tátraszéplak (Tatranská Polianka, planul original: Gedeon Majunke), 1928-1934
  • Cinematograf, Nagymihály (Michalovce), 1929
  • Baie (așa-numita Casa Albă), Vyšné Ružbachy, în jurul anului 1930
  • Centru Cultural, Kisszeben/ Sabinov (acum reconstruit), în jur de 1930
  • Centru Comunitar, Vynohradiv (anterior Sevluš) în Ucraina, (anterior Regiunea Transcarpatia, Cehoslovacia), în jur de 1930
  • Școală evreiască și casă comunitară (în prezent Facultatea de Biologie a Universității Naționale din Ujgorod), Pidripina bulevardul 46, Ungvár/ Užhorod, Ucraina, (anterior Regiunea Transcarpatia)
  • Sediul Camerei de Comerț și Industrie (acum filiala Băncii VUB), la colțul dintre Strda Principală 112 și strada Bačíková 2, Kassa/ Košice, 1933
  • Biserica Luterană, piața SNP 8, Tornalja/ Tornaľa (anterior Šafárikovo), 1933
  • Piscina de vară (mai târziu Piscina CH), piața Staničné, Kassa/ Košice, 1936
  • Magazinul lui Ignác Roth (mai târziu biroul AVION al companiei aeriene ČSA; azi sucursala Băncii SLSP; reconstrucția: Karol Gregor, 2000), strada Pribinova 6, Kassa/ Košice, 1938
  • Vila lui Ferenc Oelschläger (mai târziu transformat în grădiniță, după aceea Consulatul General al Republicii Cehe, apoi Centrul Ceh, reconstrucția: Drahovský, Pásztor, Neufeld, 1993), Rázusova 13, Kassa/ Košice, 1938.

Lajos Oelschläger fusese membru al mai multor partide și societăți naționale maghiare, prin urmare, el a fost pus sub supravegherea poliției în timpul Primei Republici Cehoslovace.

În 1939 (după cedarea orașului Kassa Ungariei) Oelschläger a fost decorat cu Ordinul de Vitéz de guvernatorul Miklós Horthy la Székesfehérvár pentru meritele sale în Primul Război Mondial. Cu această ocazie și-a maghiarizat arhitectul numele din Oelschläger în Őry, restul familiei păstrându-și însă numele de familie german originar din sudul comitatului Szepes.

După retragerea administratiei ungare în 1945, arhitectul s-a refugiat în Ungaria cu familia sa (soția și fiica Zsuzsa). După o perioadă în derivă, el s-a stabilit în Miskolc. În 1948 s-a angajat la MATI (Institutul de Proiectare Construcții de Clădiri, respectiv Biroul de Proiectare din Miskolc). Din 1958 el a fost angajat de către compania Északterv, între 1960-1962 a devenit primul director al Companiei de proiectare Borsodterv. În această perioadă, el a proiectat următoarele clădiri:

  • Ferma de mânji, Csipkéskút, Munții Bükk, 1950-1951
  • Locuințe sociale, Miskolc, strada Baross Gábor, în jur de 1960
  • Școala primară, Miskolc, strada Miklós
  • Apartamente universitare, Miskolc, strada Hejőcsabai kapu, strada Szabadságharc, în jur de 1960
  • Centru Farmaceutic, Miskolc
  • Centru de Sănătate, Miskolc – Diósgyőr, 1965.

Deși era o personalitate recunoscută și respectată și în orașul Miskolc, după pensionare Lajos Oelschläger a dus o viață retrasă împreună cu fiica sa, și nu a participat la viața socială. A murit în 1984, în Miskolc.

Košice, noiembrie 2011                                          Editat de Péter Pásztor

Loading Facebook Comments ...

0 comments on “Biografia lui Lajos (Ludwig, Ľudovít) Őry (Oelschläger)Add yours →

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *