Rodica BRAGA
sibiu, catifelări de fluturi

oraşul acesta m-a sorbit
în venele sale din subteranele caste.
oraşul acesta pompează în mine
sânge cu irizaţii de ametist.
oraşul acesta nu mi-a născut
de tot iubitul, încă se mai chinuie
să-l alcătuiască din carneoluri
şi citrin.
între timp, am venit eu,
cu nebuloasa-mi hartă a destinului
împăturită meticulos în iris.
în ea, doar el, semnul ascuns,
mă înfricoşa că nu-l voi putea
descifra.
aveam atâta ceaţă în priviri
şi rumoare în albul de cretă
al osului ce-mi creiona
halucinatele piruete,
încât l-aş fi putut şterge
de pe zidul plângerii mele
ascunse unde el se arătase ceţos.
acolo şedea şi râdea, cu spaima
din el înflorită. râdea sănătos,
şi chiar mai frumos decât
în viziunile mele, misterios
ca toţi ochii acoperişurilor
ce-mi smulgeau violent
ultima rezistenţă.
aşa că m-am predat lui,
celui nu întru totul întocmit,
iar el, generos, mie m-a dăruit,
celei inconştient râvnite,
la fel de neterminat întocmite.
nimeni nu cunoaşte beţia
cu care ne mai întocmim încă,
atinşi de catifelările de fluturi
ale subteranelor caste.