Poemele locuirii – Bărbatul care ciopleşte femei cât Casa Poporului

cerc ilustratie27

line

Florica BUD
Bărbatul care ciopleşte femei cât Casa Poporului

bărbatul pe care îl iubesc exclamase aseară în timpul furtunii: eşti o femeie rea, plină de dorinţe, eşti mai rea decât mine! numele bărbatului care îmi spune elegant
lucruri ce încă dor este armand… nu Armand Călinescu; de-ar fi fost să mai fie printre noi poate că el m-ar fi întrezărit… aparţin de timpuri şi fiinţe ale trecutului. numele bărbatului-război este armand isopescu dindeal sculptor şi pictor deţinător al cnpului 101010101010 şi al actului oficios cu seria şi numărul EX2325232525. este un om cumplit, dacă-l analizăm după datele personale dar faptic este un x-artist
iubitoriu de femei pe care le sculptează cu nesaţ schimbându-le capetele pătrate croite din piatră… de la una la alta; oficial doar eu sunt femeia lui, dar cui să-i pese chiar ieri în timpul vernisajului a primit comanda specială ajunsă în mod telegrafic
dinspre evropa nesigură că am devenit şi noi între timp pământeni şi apoi internauţi
comanda era… să cioplească one hundred statui care ar întruchipa în piatră iubirea
că altfel în lipsa iubirii ea nu ar ajunge în oraşul lui Bucur des confundat cu Buda… poate nici în Iaşi, Ipoteşti, Lancrăm, Răşinari, Bulzeşti, Copăceni, Cluj şi Ploieşti, Timişoara, Soroca, Craiova… poate nici în Baia cea Mare şi nici în… Sofia, aşezământ cu nume molatic de fecioară-femeie, un nume la modă în laboratoare, locurile plămade de prunci; până să se înalţe la ceruri i se cere dospitorului armand
să cioplească statui cu masca femeilor-madăline,iohane, daniele, cristine, claudine, daiane, alexandre, corine, isadore, simine, lauriene, ane, anghele, mirune, floriane, cezarine, ruxandre, monice, mariane, irine, mărtuţe, doine, ancuţe, roxane, olguţe. comanda porneşte dinspre cancelariile unei evrope indignate, ursuză şi contrariată: cum marele oraş nu are statuia întruchipând enigmatic femeia sub formă de harfă? comanda ar fi ca acele statui-femei să fie îmbrăcate în negru dar stilul să fie office, doar femeia din faţa Ateneului Român să poarte o ie lungă din borangic ba nu… greşesc…cea în borangic să şadă în faţa Muzeului Ţăranului Român iar penultima
cea din faţa Ateneului să fie drapată opulent în muslină violacee, femeia din colţul Teatrului Naţional să fie trupeşă, un fel de chiriţă deşi satira nefiindu-i pe plac regizorul şi viziunea o vor mai mult arzând pe rug, a se vedea şi ipostaza de hetairă.
mă rog atunci când evropa plăteşte pe loc… europa decide cum când unde se cade.
alte statui ar trebui să exprime nişte zeiţe moderne iubitoare de arginţi, decente dinafară şi cu pletele tunse în scări şi fuste lungi, platoniene iar tălpile să le fie placate cu vajnice espandrile din piele de şarpe dar nicio statuie-femeie din piatră să nu aibă cumva forme de sâni. comanda a fost împlinită ad litteram de armand dindealul cioplitor de statui, cel puţin cele făurite până acum, nu au sâni pare firesc dacă damele lumii se vor egale cu domnii în toate şi în plicticoasele păcate atunci: Jos sânii dătători de viaţă de pe statuile-femei ce sugerează implicare şi conştiinţă!
par stranii creaturile înşirate în diferite puncte ale oraşului înalte cât casa cea mare.
armand a cioplit, ca un drept câştigat izvorul vieţii în viscerele cavitaţii abdominale
berzaic perfectele pot să conceapă, evropa nu le-a dorit nicidecum goale şi sterpe
dacă nu atingi trupul cioplit nu ai cum să percepi mesajul straniu transpus în statuie.
bărbatul care ar trebui să mă iubească este acel trecător ce-şi târşeşte pasul uşor aplecatul, căruntul cu barbă bogată având aerul gri de moş engels sau de alt marx
el fiind nehotărâtul din faţa Teatrului Odeon ce nu ştie încotro să o apuce, opriţi-l!
omul este camuflat în hanoracul-XWES unul dintre cele o mie cusute de către mine
scuturaţi-l bine încredinţându-l că nu sunt o femeie chiar atât de rea cum par avertizaţi-l că balanţa este în pericol, că nici eu nu am stat cu mâna în sân ci idiotic
am comandat cele mai înalte dragline, macarale şi vole… de care am prins statuile fiecare faptă rea la un număr topografic decent, dar ele pariind pe respectul de sine
iar sinele fiind un fel de iarba rea, nu se lăsau dezlipite de linia orizontului, alungindu-şi picioarele, ca şi cum ar fi fost de gumilastic… dacă treceti pe lângă draglinele care s-au dat peste cap şi de care atârnă nişte femei cu picioare prelungi
dar încă bine înfipte în soclu, să sţiti, sunt autoarea hororii şi sunt împăcată cu asta.
am putut să fac măcar atât pentru graserieni şi mai ales pentru cei plecaţi în spaţiu care acum fac yoga liniştiţi, cu tărtăcuţele în jos, dar ochii lor le percep cu iuţeală şi zărindu-le… se simt ameninţaţi de femeile-statui care ar putea să le comprime ca într-o menghină moalele capului, mult, mult prea oblu; acum sună la baza unu, spaţiala de pe terra în punctul tectonic cu numărul şapte,baza stabilindu-le legătura pe firul principal cu primarul capitalei creştine, care erou, după cum ne-a fost scris
se numeşte,chiar să nu râdeţi nu este nimic rău în asta, tot armand isopescu dindeal.
ce să se întămple?răspunde studiindu-şi secretara-robot, armand numitul primar,
nişte statui pozând în acele femei înalte cât Casa Poporului, care la urma urmei poate fi a doua din lume…care este chiar atât de înaltă, nu vor să părăsească spaţiul devenit public după ce a fost amenajat verde ca labirint pentru ouăle de gugulumus.
statuile sunt implantate ilegal de către armand isopescu sculptorul care aflat mereu în delirium tremens se visează artist de talie mondială sperând ca prin ele să fie zărit din spaţiu, el aflându-se încă în cel uterin; numele meu sau cel a lui armand isopescu sculptorul nu a fost pomenit după cum nu a întrebat nimeni cine este autorul sau detractorul lor, contase doar că statuile reprezintă în mod democratic populaţia feminină şi că nici unul din cei doi aflaţi la capetele firului nu au reuşit să răspundă corect întrebărilor puse în limbi diferite, strecurate pe fir în mod ilegal. statuile fără sâni par nişte eunuci nota este dată de ţinuta lor la cerere cioplită office
ţinută, contrar vitezei în care informaţiile curg, nu şi-a schimbat prêt a porter-ul, rămând la fel de lălâie dar ce mai contează pentru muritorii lipsiţi de gânduri şi vise
dacă reusiţi să-l opriţi pe armand cioplitorul statuilor cât Casa Poporului şi dacă între timp empatia a învins necredinţa, rog a explica acelui bărbat configurat… bad
la un terminal preistoric că nu sunt mai dură decât statuile-balerine care l-au făcut…
păşind pe firul de aţă-americă, părinte de sute de ori; somaţi-l să-mi dea voie şi mie
să nasc pruncul pe care îl port cu atâta tristeţe de mult timp în viscere, el având dreptul de a nu… sau… de a fi! vă zăresc trecând indiferenţi şi laşi pe lângă armand cioplitorul din piatră pe piatră fără să-i şoptiţi în faţă cele zece, doar zece porunci.
are dreptate armand isopescu când spune că nimeni nu poate iubi o oarecare; femeia-micdejun, femeia-prânz, femeia-cină, femeia-polonic, femeia-blid, femeia…
ielele să fie caline, îmi şopteşte el printre dinţii scrâşnind în jocul fumului de pipă.
nu-i plac ochii mei nici buzele iar despre nas ce pot să zic când al meu cap despotic
nu va sta pe trupul altei femei şi nici trupul meu nu va susţine democratic un alt cap
în răstimp cei din spaţiu îşi iau pilula-cangrenă ce ţine loc şi de hrană bio-fi-posacă
ea fiind tableta de somn menită să menţină la pas iubirea abia de un veacprizonieră.
scenariul mocneşte de planuri urzinde şi leacuri plantice vor astăzi în noi să aprindă
plăceri info-carnale; fiinţe plutarhice ne trecem, alergând prin sine ca înspre caana.

Loading Facebook Comments ...

0 comments on “Poemele locuirii – Bărbatul care ciopleşte femei cât Casa PoporuluiAdd yours →

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *